Construind ceva

Weekend-ul de dupa ecomarathon am fost acasa pe la parintii mei, si de data aceasta i-am si convins sa ne puna putin la treaba, astfel incat jumatate de zi am trebaluit impreuna cu tatal meu pe langa un viitor cotet pentru iepuri (noul gen de animal care va fi crescut de parintii mei). Cotetul e de fapt destinat viitorilor iepurasi, fiind deja alte 6 cotete deja populate cu 3 iepuri si 3 iepuroaice, unul dintre ei fiind un monument de cumintenie si de alintare, complet opus stereotipului de iepure fricos.

Inot pe balta

In engleza se numeste Open Water Swimming, traducerea libera in romana ar fi innotul in ape deschise. Si mi se pare ceva interesant la a fi in mijlocul unei ape, si sa te bazezi doar pe puterile tale pentru a nu te duce la fund si pentru a ajunge in partea cealalta.

Am fost vinerea trecuta la o balta din jurul Bucurestiului, care e suficient de curata si de mare pentru a putea sa te balacesti linistit. Am ajuns destul de tarziu, astfel incat in timp ce inotam aveam ca reper luat cu coada ochiului, de fiecare data cand respiram, un apus pe care mi-ar fi placut sa-l si fotografiez. Cam tarziu un momentul respectiv, cand eram in mijlocul baltii, dar pe de alta parte momentul inotului chiar a fost fain si probabil imaginea o voi tine minte mult timp de acum incolo.

La balta

Triathlonisti gata de actiune.

Si balta in sine.

Partea mai neplacuta a fost in schimb dupa inot, cand am avut un fel de reactie alergica ce s-a lasat cu tone de servetele consumate, si care s-a lasat domolita decat cu un claritine.

Das letze Hemd hat keine taschen

De ceva vreme ne-am apucat sa invatam germana, si acum cateva zile am dat peste proverbul din titlu,care tradus cuvant cu cuvand ar suna ceva de genul:

Ultima camasa nu are nici un buzunar.

Si exceptand obiceiurile ciudate ale ortodocsilor, care te ingroapa fara sens cu jumatate de casa, chiar mi se pare foarte adevarata. Mereu mi se parut mult mai simplista innmormantarea la catolici din punctul acesta de vedere.

Suntem intr-un fel facuti dintr-o inlantuire de momente, de clipe si de interactiuni cu alti oameni, dar absolut tot ce avem va fi la un moment dat sau altul al altcuiva. Si neavand nimic, nici nu avem nimic de pierdut, sau mai bine zis oricum pierdem totul la sfarsit. Singura chestie care e proprie ai putea zice ca e viata, ceea ce iti face inima sa bata, dar pana la urma si asta ai primit-o de la parinti, se cuvine sa o dai mai departe, si pana la urma o pierzi.

Tot legat de cele de mai sus e si povestirea aceasta, care e scrisa chiar fain.