Covorul de frunze

In doua zile, doua zile uimitor de calduroase si fara vant, s-au scuturat toti copacii de pe strada noastra. Cand am plecat vineri majoritatea frunzelor era inca in copaci, iar acum majoritatea e pe trotuar, alcatuind in covor de frunze prin care e extrem de placut sa-ti tarsaii picioarele..

The Velvet Underground

Nu am pus pana acum postari despre muzica, pentru ca de foarte multe ori e un subiect destul de sensibil si personal, si de foarte multe ori se pot isca discutii destul de aprinse pe tema asta.

Sincer nu inteleg de ce e oarecum greu si nenatural sa vorbesti despre muzica care iti place, dar cred ca are legatura ca gusturile fiecaruia sunt destul de diferite, si e si o oarecare teama de a nu fi inteles de persoana cu care vorbesti. Si totusi teama nu ar avea ce sa caute in contextul asta, si am descoperit foarte multe formatii si foarte multa muzica de la prieteni si de la cunoscuti, astfel incat mi se pare destul de important sa mai share-uiesti din cand in cand.

De Velvet Underground auzisem inainte, dar nu ascultasem un album complet, pana acum cateva zile. Iar albumul Velvet Underground&Nico chiar m-a fascinat si e incontinuu pe repeat de cand l-am descoperit. Si da, sunt de parerea ca albumele trebuie ascultate cu totul, si nu pe bucati spicuite de ici de colo.

Toamna senina

Se pare ca pana cand o sa ajungem la perioadele depresive de noiembrie ploios, cu 8-9 ore de lumina pe zi toamna in Berlin ne mai lasa o saptamana se ne bucuram de zile senine si de culori tomnatice. Poza facuta in pauza de masa in timpul unei plimbari cu bicla de cam o ora, prin Grunewald care a inceput sa se transforme incet dar sigur in Gelbewald si in Rotewald, in functie de copacii intalniti.

Foamea

Foamea, Sult, sau Hunger e o scurta nuvela scrisa de Knut Hamsun la inceputul secolului. Departe de mine gandul de scrie o recenzie de carte, dar cartea mi-a placut, in primul rand din cauza descrierilor extrem de reale ale senzatiei, si a labirintului pe care personajul principal si-l creeaza singur. Nuvela e scurta, se citeste repede si are multe momente in care m-a prins destul de tare. Citind nuvela mi-am adus aminte un citat, care spunea ca omul e singurul animal care poate trece peste instinctele de supravietuire, si poate  alege sa moara pentru o idee, pe de o parte, iar pe de alta si faptul ca multe din actiunile umane sunt sub umbrela irationalului.

Toamna la birou

Dupa ce initial voiam sa pun o postare cu biroul de la Bucuresti, mi-am dat seama ca am reusit sa ratacesc (spre ca temporar) pozele pe care le-am facut acum 3 luni.

Astfel incat postarea va fi dedicata celor cateva poze pe care le-am facut azi la munca, dupa ce m-am mobilizat pana la urma sa iau si aparatul la mine. Teoretic e recomandat ca din cand in cand sa te uiti in departare, iar in fostul birou cand stateai mai mult timp cu ochii in monitor simteam ca dureaza ceva pana cand ochii reuseau sa focalizeze pe un punct in departare, mai ales ca lumina naturala era aproape inexistenta. Aici din fericire am pe unde sa-mi plimb ochii, ferestrele fiind orientate undeva spre nord-est astfel incat in fiecare dupa-masa am parte o lumina extrem de blanda, alternata din cand in cand cu nori inrositi la apus sau cu cate un curcubeu.

Prima data cand am ajuns in Berlin, prima chestie care mi s-a parut mult diferita fata de Romania a fost lumina. Cel putin dupamasa e mult mai blanda si mai curata, in timp ce la noi are de foarte multe ori tente spalacite. Are legatura cu faptul ca e si atmosfera ceva mai curata, din cauza ploilor, dar si din cauza faptului ca e ceva mai la nord. Tot apropo de faptul ca e mai la nord, in schimb din pacate in curand cred ca o sa ajung sa ma duc la munca pe intuneric si sa ma intorc de la munca pe intuneric...

Pana atunci, cateva poze: