Dupa 15 ani

Cand am fost mic am avut probleme destul de mari cu astmul, probleme ce inca se mai manifesta intr-o forma mai usoara si astazi in mediile poluate. Am incercat in momentul respectiv o groaza de variante de tratament, de la antialergeni, pana la ceaiuri, inhalatii, tratamente la Govora, toate fara nici un efect notabil.

Asta pana cand, intre clasa a 9-a si clasa a 12-a am fost in 4 ani consecutiv la salina de la Slanic. Cert e ca ceva in momentul respectiv a functionat, si impreuna cu faptul ca am inceput sa fac mai multa miscare chiar am inceput sa ma simt mai bine. In schimb perioadele respective petrecute la Slanic mi-au placut foarte mult. Zilele se scurgeau impartite intre tratamentul de la salina (ce consta practic in jucat remi/carti cu pensionarii din zona, un pic de fotbal si tenis de masa), si hoinarit dupa-masa pe dealurile din zona. In primii ani am fost impreuna cu mama mea, si impreuna am inceput sa facem mici plimbari prin zona. Si acum imi aduc aminte apele care curgeau de pe mine atunci cand urcam dealurile ce nu depasc 150-200m diferenta de nivel, dar care oricum erau mult peste orice deal pe care il vazusem pana atunci, ori la Slatina, ori la Oradea.

Si desi ma chinuiam in ultimul hal, cel putin la urcare, nu pot sa zic ca nu-mi placea. Probabil cel mai mult imi placea senzatia de explorare, si deschiderea zarilor pe care o intalneai in momentul in care urcai pe vre-o mogaldeata. Pe masura ce au trecut iesirile am inceput sa ma plimb si singur, si sa fac plimbari din ce in ce mai lungi, sa urc din ce in ce mai sus. 

In una din zile am ajuns intr-o poiana, situata destul de sus de unde am vazut prima data MUNTII. De fapt erau un inceput de Grohotis, dar pentru mine era prima data in care aveam in fata relieful accidentat al muntilor, in combinatia de paduri dese si gol alpin. Probabil pentru altii privelistea nu ar fi insemnat prea mare lucru, in schimb pentru mine era un tablou plin de mister si necunoscut, impodobit in parte si de imaginatia mea. 

Intamplarea, sau simtul meu de orientare, a facut ca sa ajungem pe acelasi varf de deal, privind catre aceeasi munti.

Prima data.

Ulterior, dupa alti cativa ani, acelasi sentiment l-am avut si prima data cand am fost in Cozia, si cand s-a deschis privelistea la Stanisoara, cand am vazut culmile intinse dintre Cozia si Fagaras, sau in momentul cand am ajuns prima data in Busteni si am vazut abruptul prahovean, sau prima data cand am vazut Mont Blanc-ul.

In schimb din punctul acesta de vedere nu pot sa zic ca s-au schimbat foarte multe in ultimii 15 ani, si tot imi place sa vad ce e dupa urmatorul varf sau dupa urmatorul deal.