Clipe fara timp: Berlin - capitala teilor in floare.

Un pic mai multe poze aici.

Daca o sa fie o chestie care o sa ne ramana in minte dupa ani si ani despre contactul cu Berlin o sa fie mirosul puternic de tei pe care l-am intalnit in momentul in care am inceput sa ne plimbam cu bicicletele prin oras. Anul acesta am prins teii de doua ori, odata in Bucuresti, unde parca totusi s-au trecut cam repede, si inca odata aici unde i-am prins in floare.

Ce mi se pare ciudat e ca pe doi berlinezi pe care i-am intrebat cu se numesc teii in germana nu au stiut sa-mi zica, si nici vorba la ei de strans flori de tei pentru ceai. In rest timpul liber l-am impartit in ultima saptamana intre diverse activitati de genul alergat, bicicleta, inot, explorarea orasului, si vizitarea catorva muzee sau expozitii pe diverse teme.

Pana acum nu am vazut cum arata mijloacele lor de transport in comun, si probabil nici nu o sa vedem prea curand. In weekend am avut o tentativa de a vizita DHM (Deutsche Historisches Museum) pentru a vedea cam care e treaba cu poporul german si cu istoria lui, problema e ca in stilul nostru de vizita muzeele (respectiv de a citi cam toate informatiile care sunt prezentate, unele in germana, unele in engleza) nu am ajuns decat pana la razboiul de 30 de ani, acoperind aproximativ 30% din muzeu (partea dedicata istoriei moderne e mult mai intinsa decat partea dedicata istoriei vechi), asta in conditiile in care am petrecut 7 ore in muzeu, manati de ploaia de afara). Tot in ziua respectiva am trecut si pe la un monument dedicat victimelor holocaustului, in centrul berlinului, care are si o expozitie interesanta care ar cere probabil tot cam o zi pentru o parcurge.

Duminica am zis sa ma dam si din pedale si am plecat in cautarea zidului Berlinului, pe Mauerradweg, o traseu de bicicleta croit prin locurile pe unde a fost odata Zidul. Dupa 90 politica principala a fost ca zidul trebuie sa dispara, si a disparut aproape in totalitate, in afara de 4 mici ramasite. In schimb au ramas diferentele intre est si vest, care inca sunt vizibile dupa 22 de ani. A iesit o calatorie de cam 80-90 de kilometri, in care am inconjurat cam o treime din Berlin, prin zone cu blocuri comuniste, prin suburbii linistite, pe langa canale si prin paduri. Din ce am vazut pana acum zona care ne-a placut cel mai mult e tot zona in care stam acum, dar sunt si alte locuri interesante.

Si inot, mult inot si balaceala, am reusit sa o conving si pe mike sa iasa putin mai in larg, nu foarte mult, acolo cat sa ocoleasca cateva geamanduri fara a fi terifiata ca se va inota. Am reusit de cateva ori sa ne ratacim si sa ne invartim in cerc prin padurea de langa noi, dar am gasit pana la urma si calea cea mai usoara de a ajunge la lac. Daca o nimerim in cam 20 de minute suntem acolo, dar in primele iesiri de rataceala ne-a luat si o ora si ceva.

Relaxare la apus, la locul de scaldat care ne-a placut cel mai mult pana acum.

In jur de ora noua seara, lumina se stinge pe aici inca pe la 9:30-9:40.

Potzdamer platz cu acoperisul in zona de cort.

Din radacinile romane ale germanilor, care nu prea exista, totusi romanii au avut destul de multe orase sate/colonii in partea de sud-vest a germaniei.