Ultima alergare de iarna

Dupa ce am fost amagiti de o saptamana primavaretica, iarna pare sa-si fi intrat din nou in drepturi in Berlin, cu o saptamana cu zapada si cu temperaturi in mare in mare parte a timpului negative dar in acelasi timp si cu foarte multe ore de soare.

Astfel incat la alergarea aproape zilnica prin Grunewald am luat de data aceasta si aparatul, pentru a imortaliza inca odata cum arata padurea si locurile prin care alerg iarna. Practic altfel ar fi fost decat o alergare banala, dintr-o zi destul de normala din jumatatea lui Martie.Cateodata imi doresc sa imortalizez si momentele banale ale fiecarei zi, momente care dupa o perioada intra in rutina si treci pe langa ele fara le observi. Sincer mi-ar place sa-mi aduc aminte de o zi normala din timpul facultatii, cu poze, cu drumul pana la facultate, cu sala de curs, cu un apus la intoarcerea spre camin. Sau de fapt cam in orice situatie mi se pare ca ignoram anumite lucruri ce par banale, sau poate devin banale tocmai pentru ca le ignoram.

Sunt curios daca o sa ma motivez suficient pentru a face o serie de poze sau de filmulete de acum incolo in diferite momente, pentru a imortaliza spiritul si atmosfera unor zile mai banale.

Dar revenind la padurea noastra, la Muntele Zmeului si la Muntele Dracului (in traducere libera din germana), urmeaza cateva poze din alergarea de astazi:

Printre pini inalti, ca fapt divers Grunewald e padure tanara, in timpului celui de-al doilea razboi mondial totul fiind defrisat pentru lemne de foc.

Treptele care urca catre Muntele Dragonului, sau Muntele Zmeului, pe aici ar trebui sa ma antrenez pentru un concurs de alergat pe scari ce va avea loc in aprilie.

Paduri nesfarsite privind de pe Muntele Zmeului.

Macarale, Macare, in partea cu orasul.

Si sa nu uitam nici Muntele Dracului.

O groaza de oameni cu schiuri de fond, tanti cred ca era trecuta de 60 de ani.

Lacul Diavolului, inca inghetat.

Intoarcerea la birou.

Si privelistea de la birou, cam blocata de cladiri si copaci dar cu mult cer senin.