3 generatii

Dupa aproape 2 luni de cand m-am hotarat ca trebuie sa-mi schimb aparatul, dupa nenumarate forumuri citite, nenumarate review-uri perioada de incertitudine si de indoiala sa terminat.

Pe scurt, pentru ceva proiecte viitoare am nevoie de un aparat care sa si filmeze, si daca tot trebuie sa schimb body-ul m-am gandit ca e un moment destul de bun sa trec la un body full-frame. Problema e ca in schimb ca in acelasi timp atat Canon cat si Nikon au scos 2 aparate destul de similare respectiv 6D si D600, fiecare cu avantaje si dezavantaje. Dupa putin studiu am ajuns la concluzia ca oricum nu prea conteaza si ca de la un nivel incolo amandoi producatorii ofera cam aceeasi calitate, iar diferenta incepe sa fie facuta de la 10 centrimetri din spatele vizorului.

Astfel incat hotararea a fost luata de sansa, respectiv primul aparata sh pe care avea sa apara pe un forum de anunturi din Berlin, iar sansa a facut sa raman fidel marcii. Si pentru ca am un coleg de munca care are un Nikon pe film cu un set de obiective pe care nu poate sa le foloseasca, am ajuns astazi sa am acasa 3 generatii de Nikon diferite, ce se intind pe aproape 20 de ani. Iar in seara asta dupa cateva ore de jucat cu aparatul am ajuns la concluzia ca s-ar putea sa fie totusi putin cam mult pentru mine, si ca o sa dureze ceva pana cand o sa invat ce poate sa faca.

PS. Totusi poza a fost facuta de un Canon.

O revista ce ar trebui interzisa

O revista online ajunsa la editia a noua, cu extrem de multe articole de calitate, cu o editare exceptionala a continutului. Am petrecut mult timp rasfoind paginile virtuale ale revistei, gasind idei de aventuri si traind macar prind intermediul imaginatiei aventurile altora.

Tot ce pot sa sper e ca intr-o zi sa pot sa creez si eu continut de aceeasi calitate.

Lawrence of Arabia

Desert si foarte mult desert. Desert fotogenic, desert spectaculos, desert frumos. Cinematografie extrem de reusita. Un film in cu totul alt ritm. Camilele pot fie fotogenice. Un Peter O'Toole absolt genial. Si nimic nu este scris.

Cea mai mare greseala a umanitatii

Un titlu extrem de prapastios si un articol extrem de bine scris despre aparitia agriculturi si despre decizia comunitatilor din diferite colturi ale lumii de a o adopta:

http://www.ditext.com/diamond/mistake.html

Holy Motors

In seara de vineri, dupa un concurs de alergare, am reusit in sfarsit dupa aproape 2 luni de zile sa-mi fac timp pentru a ma uita peste un film al carui trailer m-au intrigat suficient. Problema e ca dupa ce l-am vazut chiar nu stiu daca l-as recomanda mai departe, pentru ca pur si simplu e al dracului de ciudat. Sunt multe momente intercalate in care m-am intrebat "Ce e porcaria asta", cu momente care mi s-au parut geniale, cu momentele in care razbat mesaje puternice. Ciudat, complet nebun, iesit din tipare.

Cantecul Nibelungilor

In ultima tura de cicloturism am trecut mai mult sau mai putin intamplator si prin Worms, un oras ce e legat prin poveste de Cantecul Nibelungilor. Am trecut chiar si peste un cap de pot care arata destul de spectaculos, numit Turnul Nibelungilor, si pe langa catedrala din Worms, unul din locurile in care se desfasoara si o scena destul de importanta din poem.

Turnul Nibelungilor, si sursa de inspiratie pentru postarea aceasta.

De aici s-a starnit si curiozitatea, si m-am apucat sa citesc sa vad macar pe scurt care e povestea din spatele poemului, respectiv ce se intampla in el. Dupa cam o jumatate de ora de amuzament am ajuns la concluzia ca e o mica telenovela medievala cu un iz puternic german.

Spun asta pentru ca in desfasurarea poemului, la un moment dat 2 dintre eroi, Siegfried si Gunther calatoresc intr-o tara indepartata (Islanda), scopul fiind ca Gunther sa cucereasca mana Brunhildei, printesa acestui regat. Dintre cei doi Siegfried era cel mai erou, batuse un dragon, se scaldase in sangele lui si prin asta devenise invincibil (mai putin un loc pe spate unde i se lipise o frunza cand facea chestia asta), ii batuse pe danezi si pe saxoni, toate astea pentru a cucerii inima lui Kriemhild, sora lui Gunther si printesa a Burgunzilor.

Asa ca ajungsi ei la curtea Brunhildei, pentru a cuceri mana printesei Brunhilda il supune pe Gunther la un test de forta si indemanare, cu 3 probe. Iar in cele 3 probe, Gunther trebuia sa isi masoare forta cu nimeni altcineva decat cu Brunhilda, renumita pentru puterea pe care o avea.

Si cum in primele doua probe Gunther nu prea facea fata, in ce-a de-a treia proba vine in ajutor si Siegfried, care imbraca o mantie magica care il facea invizibil si ii dadea puterea a 10 oameni, si in sfarsit impreuna reusesc sa infranga pe Brunhilda si sa ii cucereasca mana. Nu stiu de ce dar chestia asta mi se pare tipic germana, pe langa numele printesei de o melodicitate deosebita, ca sa o dovedesti pe tanti era nevoie de doi eroi medievali si de o mantie magica.

Si catedrala din Worms, locum in care se casatoresc Siegfried si Brunhilda in poem.

Bun, dam inainte cateva capitole, desi suspecteaza ca ceva nu a fost in regula pana la urma Brunhilda se casatoreste cu Gunther, doar ca in noptea nuntii in patul nuptial isi da seama ca ceva nu e in regula cand reseuseste sa-l lege pe Gunther si sa-l lase neajutorat langa patul nuptial. Buuun, vazand ca nu e chiar asa de simplu sa duca la bun sfarsit actul nuptial, Gunther ii cere din nou ajutorul lui Siegfried, care si de data aceasta cu ajutorul mantiei magice in noaptea urmatoare o bate pe  Brunhilda. Poemul nu mentioneaza foarte clar daca se intampla si mai mult, dar ofera cateva simboluri care sugereaza chestia asta.

Brunhilda si Gunther in noaptea nuntii.

Telenovela continua si are in cele din urma un final tragic, in schimb ce mi se pare foarte foarte interesant e ca desi poemul a fost scris in jur de 1200 ca foarte multe legende / creatii lirice e bazat pe evenimente istorice reale ce s-au desfasura in jur de 500-600 BC in timpul perioadei migratiilor si in care au fost implicati burgunzii, hunii, danezii, saxonii.

Cantecul drumului larg

Zilele trecute din link in link am citit o poezie care mi se pare ca se potriveste extrem de bine cu cicloturismul si cu mica calatorie din, "Song of the open road" de Whitman.

Poezia intreaga, scrisa intr-o engleza nu neaparat usoara poate fi citita aici , iar cateva pasaje care mi-au placut mai jos. Dar poezia merita citita pe de-aintregul.

Afoot and light-hearted I take to the open road,

Healthy, free, the world before me,

The long brown path before me leading wherever I choose.

Henceforth I ask not good-fortune, I myself am good-fortune,

Henceforth I whimper no more, postpone no more, need nothing,

Done with indoor complaints, libraries, querulous criticisms,

Strong and content I travel the open road.

....

From this hour I ordain myself loos’d of limits and imaginary lines,

Going where I list, my own master total and absolute,

Listening to others, considering well what they say,

Pausing, searching, receiving, contemplating,

Gently,but with undeniable will, divesting myself of the holds that would hold me.

I inhale great draughts of space,

The east and the west are mine, and the north and the south are mine.

.....

Allons! the road is before us!

It is safe—I have tried it—my own feet have tried it well—be not detain’d!

Let the paper remain on the desk unwritten, and the book on the shelf unopen’d!

Let the tools remain in the workshop! let the money remain unearn’d!

Let the school stand! mind not the cry of the teacher!

Let the preacher preach in his pulpit! let the lawyer plead in the court, and the judge expound the law.