Covorul de frunze

In doua zile, doua zile uimitor de calduroase si fara vant, s-au scuturat toti copacii de pe strada noastra. Cand am plecat vineri majoritatea frunzelor era inca in copaci, iar acum majoritatea e pe trotuar, alcatuind in covor de frunze prin care e extrem de placut sa-ti tarsaii picioarele..

The Velvet Underground

Nu am pus pana acum postari despre muzica, pentru ca de foarte multe ori e un subiect destul de sensibil si personal, si de foarte multe ori se pot isca discutii destul de aprinse pe tema asta.

Sincer nu inteleg de ce e oarecum greu si nenatural sa vorbesti despre muzica care iti place, dar cred ca are legatura ca gusturile fiecaruia sunt destul de diferite, si e si o oarecare teama de a nu fi inteles de persoana cu care vorbesti. Si totusi teama nu ar avea ce sa caute in contextul asta, si am descoperit foarte multe formatii si foarte multa muzica de la prieteni si de la cunoscuti, astfel incat mi se pare destul de important sa mai share-uiesti din cand in cand.

De Velvet Underground auzisem inainte, dar nu ascultasem un album complet, pana acum cateva zile. Iar albumul Velvet Underground&Nico chiar m-a fascinat si e incontinuu pe repeat de cand l-am descoperit. Si da, sunt de parerea ca albumele trebuie ascultate cu totul, si nu pe bucati spicuite de ici de colo.

Toamna senina

Se pare ca pana cand o sa ajungem la perioadele depresive de noiembrie ploios, cu 8-9 ore de lumina pe zi toamna in Berlin ne mai lasa o saptamana se ne bucuram de zile senine si de culori tomnatice. Poza facuta in pauza de masa in timpul unei plimbari cu bicla de cam o ora, prin Grunewald care a inceput sa se transforme incet dar sigur in Gelbewald si in Rotewald, in functie de copacii intalniti.

Foamea

Foamea, Sult, sau Hunger e o scurta nuvela scrisa de Knut Hamsun la inceputul secolului. Departe de mine gandul de scrie o recenzie de carte, dar cartea mi-a placut, in primul rand din cauza descrierilor extrem de reale ale senzatiei, si a labirintului pe care personajul principal si-l creeaza singur. Nuvela e scurta, se citeste repede si are multe momente in care m-a prins destul de tare. Citind nuvela mi-am adus aminte un citat, care spunea ca omul e singurul animal care poate trece peste instinctele de supravietuire, si poate  alege sa moara pentru o idee, pe de o parte, iar pe de alta si faptul ca multe din actiunile umane sunt sub umbrela irationalului.

Toamna la birou

Dupa ce initial voiam sa pun o postare cu biroul de la Bucuresti, mi-am dat seama ca am reusit sa ratacesc (spre ca temporar) pozele pe care le-am facut acum 3 luni.

Astfel incat postarea va fi dedicata celor cateva poze pe care le-am facut azi la munca, dupa ce m-am mobilizat pana la urma sa iau si aparatul la mine. Teoretic e recomandat ca din cand in cand sa te uiti in departare, iar in fostul birou cand stateai mai mult timp cu ochii in monitor simteam ca dureaza ceva pana cand ochii reuseau sa focalizeze pe un punct in departare, mai ales ca lumina naturala era aproape inexistenta. Aici din fericire am pe unde sa-mi plimb ochii, ferestrele fiind orientate undeva spre nord-est astfel incat in fiecare dupa-masa am parte o lumina extrem de blanda, alternata din cand in cand cu nori inrositi la apus sau cu cate un curcubeu.

Prima data cand am ajuns in Berlin, prima chestie care mi s-a parut mult diferita fata de Romania a fost lumina. Cel putin dupamasa e mult mai blanda si mai curata, in timp ce la noi are de foarte multe ori tente spalacite. Are legatura cu faptul ca e si atmosfera ceva mai curata, din cauza ploilor, dar si din cauza faptului ca e ceva mai la nord. Tot apropo de faptul ca e mai la nord, in schimb din pacate in curand cred ca o sa ajung sa ma duc la munca pe intuneric si sa ma intorc de la munca pe intuneric...

Pana atunci, cateva poze:

Despre aventura

In una din zilele trecute Mike mi-a zis ca as fi un aventurier incurabil, lucru care m-a facut putin sa ma gandesc daca e intr-adevar asa. Problema cea mai mare e ca de foarte multe ori e o diferenta foarte mare intre felul in care percepi lucrurile din interior, intre felul in care vezi tu lucrurile si intre felul in care ele sunt vazute din exterior.

Si desi cam toti prieteni din Bucuresti imi zic batman, din motive mai mult sau mai putin clare, totusi majoritatea deciziilor pe care le iau si pe munte si nu neparat acolo, vazute din interior par in primul rand decizii mai degraba rationale. Nu complet rationale, pentur ca e intotdeauna si un element ce nu poate fi determinat, dar totusi in mare parte rationale.

Situatia clasica care imi vine in minte, e cea a unei ture pe munte, fie la bicicleta, fie la alergat, cand la un moment dat, mai mult sau mai putin aproape de sfarsitul turei, ajungi la o rascruge si esti nevoit sa alegi. Pe de o parte, ai varianta cunoscuta, care stii ca te va aduce inde trebuie in timp util, fie la masina, fie la cort, stii drumul si stii ca totul e ok. Pe celalata parte ai poteca neconoscuta, pe care daca o alegi stii ca sunt sanse sa nu gasesti drumul, sa te prinda noaptea, si sa ajungi obosit acolo unde ar trebui sa ajungi. Si in plus fata de toate acestea, sa descoperi si un drum nou, cu locuri noi, sa explorezi o alta varianta. In cazul meu cred ca in 80% din cazuri as alege a doua varianta, in primul rand din cauza gramului de necunoscut care te scoate din confortul drumului stiut.

Dupa glumele lui Mike, nici o tura fara balaureala, si desi putin exagerata cred ca e un gram de adevar si aici. Zic un pic exagerata pentru ca probabil doar 50% din ture se lasa cu ceva balaureala.

Si totusi o existenta petrecuta in limitele confotului si pe drumuri mereu stiute mi se pare anosta si neinteresanta. Si in foarte ture mai pline de necunoscut, mi se pare extrem de zen si momentul de impacare cu aventura, in momentul in care stii ca ai pierdut traseul, ca o sa te prinda noaptea, si totusi toate astea nu mai prezinta nici un motiv de ingrijorare.

Acum un an si jumatate seria de istorisiri ale lui Mihai Barbu despre calatoria pe 2 roti pana in Mongolia ne-a  aprins gandurile si imaginatia. Si pentru ca tot am scos o vorba din putul gandiri in seara asta, in masina in drum spre casa, am zis sa o si scriu ca un fel de nota pentru posteritate. Pentru ca oricat de captivanta e Mongolia, mi se pare ca pentru noi e mai mult o metafora a impacarii cu aventura.

Sa fie pierdut in mijlocul pustietatii, si cu toate acestea sa ai mintea complet lipsita de griji si sa fi complet impacat cu situatia in care esti, si cu aventura pe care o traiesti. Si nu trebuie sa fi in Mongolia pentru a fi in situatia respectiva, si imi vin acum in minte o groaza de momente in care m-am simtit "In the middle of nowhere".

Crash Course

Zilele trecute, prin intermediul unui share pe facebook am dat peste o serie de episoade pe youtube care se vor un fel de Crash Course. Mi se par destul de bine realizate, si desi probabil nu se compara ca si calitate a informatiei cu un studiu mai atent, pentru 10-11 minute fiecare contin destul de multa informatie si destul de bine prezentata.

Pana acum sunt 2 serii care inca sunt in dezvoltare, una din serii fiind dedicata Istoriei Generale iar cealalta Biologiei. Enjoy! , pana acum am reusit sa pierd cam doua seri cu ele.

World history.

Biology.