Sachsenhausen

Un lagar de concentrare care a servit ca model pentru alte lagare imprastiate prin toata Europa, pe unde s-au perindat cateva zeci de mii de oameni, din care doar o mica parte a supravietuit.

E extrem de ciudat sa te plimbi prin perimetrul fostului lagar de concentrare, sa calci pe urmele pe care au calcat si cei care au fost inchisi aici, sa intri in baracile in care au trait, sa vezi imagini si marturiile oamenilor care au trecut prin chestia asta.

Si nu poti sa nu te gandesti ca dramele pe care aparent in zilele noastre sunt ridicole in comparatie cu cele traite de generatia care a trait acum 70 de ani. Ma gandesc numai la putinele cazuri ale oamenilor care au supravietuit in lagar vreme de 6-7 ani, prinzand si eliberarea. 7 ani din viata, pierduti in unul din cele mai groaznice locuri imaginabile. 7 ani.

Printre multele informatii prezentate mi s-a parut extrem de interesante cateva carticele cu cantece compuse de prizonieri in lagare. Muzica era ceva intre revolta si terapie, fiind de-a lungul timpului fie tolerata de catre ofiterii SS fie interzisa. Se canta in drum spre locurile in care erau dusi prizonierii sa munceasca, seara dupa terminarea zilei de munca, sau ca protest impotriva conditiilor din baraci.

Si pentru ca tot am luat aparatul dupa mine, mai jos sunt cateva poze din memorial:

Vestejire metalica.

In memoria celor 19 luxemburghezi care au murit in lagar.

Omul nou.

Munca elibereaza.

Sub supravegherea soldatului sovietic.

Cativa din cei 10.000 de prizonieri de razboi rusi care au fost omorati prin impuscare in cateva zile.

Monumentul.

In una din fostele baraci.

Unde se termina drumul.

Genial filmuletul, trecand poate putin peste o usoara tenta americana de reality show. Dar locurile, si sentimentul de aventura extrema m-au facut sa trec cu extrem de mare usurinta ea. Iar Kyrgystan e mult prea tare ca si tara.

Nebunia

Una din cele mai vechi teme muzicale populare europene, preluata de nenumarati compozitori:

Primele fotografii pe hartie

Acum trei saptamani, cand eram in in plina cautare a unui aparat foto am ajuns oarecum din intamplare la un magazin foto de langa noi pentru a ma juca putin cu doua modele in care eram extrem de indecis in momentul respectiv.

Si odata ajuns acolo am descoperit ca oamenii aveau si o oferta pentru printarea fotografiilor in format mare, astfel incat am profitat si pentru prima data de cand fac fotografii am vazut rezultatul si pe altceva decat pe ecranul monitorului.

E foarte tare cat de mult se schimba perspectiva in momentul in care fotografia pe hartia, sincer mi se pare ca arata mult mai bine (chiar daca ar fi trebuit sa ma joc mai mult la color management). Si pentru a putea fi vazute de mai multa lumea, le-am lipit pe peretele din spatele biroului, astfel incat de fiecare data cand imi fac un ceai pot sa arunc si o privire peste o parte din locurile prin care am fost pana acum.

Wagnerian

Nu pot sa zic ca mi se pare toate geniala, dar primele 7 minute sunt epice.

Calatoriile unui an

Mi se pare incredibil ca toate secventele au fost filmate in timpului unui an. Si trecand peste realizarea exceptionala si peste cadrele suprinse care te poarta prin cele mai indepartate colturi ale globului, ma gandesc la tot efortul tehnic necesar pentru a filma cadrele respective.

Ultimul negustor de gheata

Oare cate din obiceiurile care se pierd in intreaga lume se pot pastra? Cate din ele mai au inca sens intr-o lume intr-o schimbare atat de rapida. Si totusi poate nu ne dam seama cat de mult ne lipseste ceva decat atunci cand e pierdut pentru totdeauna.
The Last Ice Merchant (El Último Hielero) from Sandy Patch on Vimeo.