Sachsenhausen

Un lagar de concentrare care a servit ca model pentru alte lagare imprastiate prin toata Europa, pe unde s-au perindat cateva zeci de mii de oameni, din care doar o mica parte a supravietuit.

E extrem de ciudat sa te plimbi prin perimetrul fostului lagar de concentrare, sa calci pe urmele pe care au calcat si cei care au fost inchisi aici, sa intri in baracile in care au trait, sa vezi imagini si marturiile oamenilor care au trecut prin chestia asta.

Si nu poti sa nu te gandesti ca dramele pe care aparent in zilele noastre sunt ridicole in comparatie cu cele traite de generatia care a trait acum 70 de ani. Ma gandesc numai la putinele cazuri ale oamenilor care au supravietuit in lagar vreme de 6-7 ani, prinzand si eliberarea. 7 ani din viata, pierduti in unul din cele mai groaznice locuri imaginabile. 7 ani.

Printre multele informatii prezentate mi s-a parut extrem de interesante cateva carticele cu cantece compuse de prizonieri in lagare. Muzica era ceva intre revolta si terapie, fiind de-a lungul timpului fie tolerata de catre ofiterii SS fie interzisa. Se canta in drum spre locurile in care erau dusi prizonierii sa munceasca, seara dupa terminarea zilei de munca, sau ca protest impotriva conditiilor din baraci.

Si pentru ca tot am luat aparatul dupa mine, mai jos sunt cateva poze din memorial:

Vestejire metalica.

In memoria celor 19 luxemburghezi care au murit in lagar.

Omul nou.

Munca elibereaza.

Sub supravegherea soldatului sovietic.

Cativa din cei 10.000 de prizonieri de razboi rusi care au fost omorati prin impuscare in cateva zile.

Monumentul.

In una din fostele baraci.