Wednesday, September 4, 2013

Rosia montana

E greu de scris ceva ce nu a fost deja scris, analizat, share-uit, reanalizat, dezbatut, discutat. In schimb  dupa un an de zile de explorat Germania pe bicicleta si nu numai, dupa mii de kilometri si zone care de care mai felurite vazute si explorate indeaproape poate ca putem sa judecam lucrurile si prin prisma unei alte tari care a trecut prin aceleasi experiente.

Calatorind pe saua bicicletei prin Germania au trecut si prin zone ramase salbatice, si si prin zone care au fost puternic abuzate in secolele 19 si 20, in perioada in care Germania a cunoscut o dezvoltare exponentiala a industriei si a mineritul. Si nu a fost vorba de 20 de ani, au fost vorba de generatii intregi care au muncit in galeriile din bazinul Ruhr. Si problema e aceasi ca peste tot in lume, dupa ce se termina resursele, dupa ce se inchid minele si unitatile siderurgice ramai cu groaza de oameni care nu isi mai gasesc rostul acolo.

Si aici este vorba de nemti, care prin organizarea care ii caracterizeaza te-ai astepta sa rezolve cumva problemele. Si totusi si astazi, la zeci de ani de la inchiderea minelor somajul in bazinul Ruhr-ului e de  doua ori mai mare decat in restul germaniei. Si desi oamenii au facut o treaba destul de buna pentru a transforma muntii de steril scoti din subteran in ceva mai estetic, si desi inevitabil natura isi reintra in cele din urma in drepturi e greu sa gasesti colturi care sa fi ramas cu adevarat salbatice si neintinate. Si per total arata complet deprimant si e un loc in care nu as putea sa traiesc in vecii vecilor.

Exista inclusiv rute care trec pe la fostele obiective industriale, un fel de vizitari de sidex-uri, dar daca as avea un copil as prefera intotdeauna sa merg cu el intr-o padure salbatica in loc de a-i arata sterilul scos de bunicul, sau cocseria unde a muncit strabunicul. Pentru ca desi anumite urme se pot sterge, multe altele raman si pentru generatiile urmatoare. Si nu trebuie sa ne uitam prea departe, avem suficiente exemple de experimente industriale esuate si la noi in tara. Ideea e ca nici organizarea si planificarea nemteasca nu a gasit o solutie pentru problema.

La polul complet opus sunt zonele din est, dezindustrializate fortat de rusi dupa cel de-al doilea razboi mondial si care incearca sa se dezvolte prin turism in ultimii 20 de ani, unele cu extrem de mult success. Da, nu ai orase imense si avutie prea multa in zonele respective, dar totusi se poate vedea usor ca exista intotdeauna o alternativa de dezvoltare.

Tot vorbind cu colegii de munca si cu alti nemti, pentru majoritatea Romania are tenta unei destinatii exotice. Pentru cei care au trait in est inainte de caderea zidului era una din cele mai indepartate locuri in care puteau pleca in road-trip-uri aventuroase. Romania si Bulgaria erau tarile de la capatul celelalt al cortinei de fier (poate exagerez putin, un capat mai indepartat putea fi gasit in Rusia dar nemtii nu erau deloc dornici sa calatoreasca in Rusia). Si majoritatea care au calatorit in momentul respectiv prin Romania isi aduc aminte cu placere de tara noastra. Si multi dintre ei pastreaza aceeasi impresia, si ar calatori din nou, si probabil o vor si face din simplul motiv ca Mallorca si Spania au devenit banale, in timp ce Romania e un loc nou si exotic. Ce vor gasi in schimb in momentul in care vor ajunge aici, munti rasi si exploatari miniere sau zone pitoresti ii va face sa revina sau nu.

Si cred cu tarie ca Romania nu are nevoie de drumuri noi care sa traverseze muntii pe la 2000 de metri, pentru ca vestici le au din belsug mai aproape in Alpi. La fel cred ca nu are nevoie de statiuni de schi pentru a atrage straini, pentru ca nu se compara ce se poate in Romania cu ceea e fac austriecii, elvetienii si francezii de peste 100 de ani. Statiuni de schi poate avem nevoie pentru noi, dar si aici am dubiile mele daca ele chiar sunt necesare. In schimb Romania ar trebui sa se incerce sa se pastreze cat mai salbatica, pentru acesta ar fi un lucru cu care ai putea atrage mult mai multi pe termen lung. Munti rasi si lacuri cu cianura nu fac parte din peisajul acesta.

Totusi nu sunt ipocrit si atat timp cat scrii de pe un laptop literele pe care le scrii trebuie sa-ti dai seama el e facut din lucruri care au fost scoase la suprafata pamantului dintr-o mina de pe undeva de pe globul acesta. Si totusi Rosia Montana e o exceptie, pentru ca din punct de vedere functional, aurul care se va scoate acolo va fi transformat in bijuterii sau va ajunge in seifele vreunei banci. Nu va salva vieti, nu e critic in absolut nici o industrie, si e probabil la fel de util pentru umanitate ca Maybach-ul lui Gigi Becali.

Ma opresc aici cu cateva argumente vazute printr-o prisma putin altfel, care poate se adauga la o lista lunga de argumente evidente. Sunt totusi mandru ca intr-un boicot media aproape total cateva mii de oameni s-au strans in ultimele trei seri in Bucuresti sa protesteze, si sunt si mai mandru ca printre ei sunt si prieteni de-ai mei, si daca as fi si eu in Bucuresti as fi si eu acolo. Dar lasand la o parte daca si cu parca exista pentru cei de afara legea.rosiamontana.org .