Mandrie si Beton

Zilele trecute am descoperit la sugestia unui prieten site-ul de prezentare al lui Petrut Calinescu, un fotograf roman care are o serie de foto-reportaje extrem de reusite.

 Mi s-a parut ca seria Mandrie si Beton, axata pe transformarile care au loc in satele maramuresene unde mare parte a fortei de munca e plecata la munca in afara. Mi-a placut si ideea, ca in loc de a infatisa franturi idilice, sa infatisezi tot tabloul de ansamblu. Tot timpul in momentul in care faci fotografii ai optiunea sa filtrezi realitatea prin prisma viziunii tale, si sa alegi sa fotografiezi doar ce iti place, doar ce e frumos, doar ce e idilic.

Si da, si lucrurile pe care le fotografiezi fac parte din realitate, dar si lucrurile pe care uneori incerci sa le ignori. De aici si arta foto-jurnalismului, cea de a exprima realitatea. Si in general o fotografie reusita trebuie sa aiba o poveste in spate, dar foto-jurnalismul merge un pas mai departe, infatisand realitatea unei societati, a unor transformari.

Tot din categoria fotografilor romani care fac fotografii de acelasi nivel e si Sorin Onisor, ale care albume foto te fac de foarte multe ori sa visezi cu ochii deschisi. Printre lucrurile pe care mi-ar place sa le fac in viata asta, ar fi si ca la un moment dat vreme de un an de zile sa cutreier Romania in lung si-n lat, prin locuri mai mult sau mai putin idilice, si sa incerc sa fac si eu ceva de genul asta. Mi s-ar parea mai grea dar in acealasi timp si fascinanta partea de comunicare cu oamenii, sa vorbesti cu ei, sa le afli povestea si sa o infatisezi. Si sincer cred ca as putea sa fac chestia asta.