Peronul 17

O parte din oamenii de la firma la care lucrez in Germania sunt alergatori convinsi, si in fiecare vineri din fiecare saptamana e un fel de alergare de grup de vineri, in timpul pauzei de masa. Si fac chestia asta oarecum religios, indiferent de vreme, de temperaturi, dupa tipicul nemtesc, pe acelasi traseu de 10 kilometri, din care 6 sunt printr-o padure numita foarte original de catre nemti Padurea Verde.

Pentru a ajunge in Padurea Verde, trebuie sa traversezi o magistrala de tren-metrou, lucru care se face printr-o statie de metrou denumita original tot Padurea Verde. In drum spre alergarile prin padure cred ca am traversat tunelul respectiv de nenumarate ori, si de la inceput am observat ca pe langa cele doua scari care duc la peronul principal, mai e inca un peron unde nu vine nici un tren, de unde nu coboara nimeni si unde nu se dupace nimeni, peronul 17. La scarile care duc spre el e o placuta care spune "Mahnmal gleis 17", dar pentru ca Mahnmal in germana suna si se citeste foarte asemanator cu manchmal, care inseamna cateodata, timp de 6 luni am trait cu impresia ca din cand in cand mai vine cate in tren si aici, cand sunt lucrari la celalat peron sau in cazuri speciale.

Pentru ca astazi sa aflu in cele din urma povestea, peronul 17 era peronul principal de pe care in timpul celui de-al doilea razboi mondial au fost deportati evreii din Berlin. Era un peron in care oamenii erau incarcati in trenuri, si trimisi mai departe catre Auschwitz, Ravensbruck, sau alte lagare de deportare. In total 55.000 de mii de oameni au fost deportati de aici, pentru multi dintre ei fiind ultimul drum. In stilul nemtesc totul a fost foarte bine documentat, de aici si datele atat de exacte.

Dupa cum zicea un coleg de munca, pamantul din Berlin e plin de istorie, si de bombe dupa cum a adaugat.