Tuesday, August 20, 2013

Maseaua de minte


Cred ca unde in decursul evolutiei umane masele de minte nu au primit mail-ul prin care erau atentionate ca nu mai e nevoie de serviciile lor. Poate ca odata ajutau la digestia unei cantitati mari de frunze, in momentul in care ce bagam in noi era destul de sarac in calorii si probabil trebuia consumat in cantitati industriale.

Dar totusi pentru o parte din nou ele inca apar, incercand sa-si faca loc intr-un maxilar si asa destul de ingust. Si in momentul in care se intampla acest lucru, se cer scoase, nu fara putin chin. De fapt chinul depinde foarte mult de masea, si aparent maselele de minte de sus ies mult mai usor decat cele de jos.

Pentru a face o scurta introducere in poveste, in Germania in afara unor interventii mai complicate dentistul este inclus in asigurarea medicala, la fel ca si multe alte servicii medicale pentru care in Romania trebuie sa te agiti, sa dai ceva spaga, sau sa mergi pe filiera privata. Ajungand pentru prima data la dentist in Germania, trecand peste problemele legate de bariera limbii (sincer in orice domeniu specific e aceeasi problema, pentru ca daca nu ai tangente cu domeniul oricat de bine ai stii o limba nu vei sti cum se zice bieleta de directie sau obturatie de canal), mi s-a recomandat scoaterea maselelor de minte.

Stiam de ceva vreme ca ar trebui scoase, si citind putin despre ele cica e bine totusi sa le scoti in momentul cand esti inca tanar, pana in momentul in care se leaga prea puternic de os. Astfel incat ajung in cele din urma pe scaunul chirurgului stomatolog, caci aparent in germania extractiile nu se fac in cabinetul stomatologic, ci in centre specializate pe chirurgie dentara.

Aici totul e organizat nemteste, cica totul nu dureaza mai multe de 15 minute pe dinte, si doctorul foarte optimist ma intreaba daca nu vreau sa le scot pe toate 4 in aceeasi sedinta. Eu sunt ceva mai rezervat, si zic ca totusi e mai bine sa nu am intreaga gura traumatizata si insist sa le luam 2 cate 2. Nenica trece la treaba, anestezie, incepe cu cel de sus la care toata operatiunea dureaza fix 1 minut, dupa care se muta la cel de jos.

Doar ca aici incepe chinul, caci aparent maseaua de minte de jos nu era chiar asa de dornica sa-mi paraseasca corpul. Astfel incat au fost nevoie de mai multe sesiuni de improspatarea a anestezicului si de mai mult de o ora pentru a o convinge ca trebuie sa-si paraseasca locul. Doctorul a montat si a demontat un mic santier la mine in gura pentru duce la bun sfarsit operatiunea, si nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa doara cand o sa treaca efectul anestezicului.

Nu stiu ce relatie au oamenii obisnuiti fata de dentisti, dar cel putin pentru mine sunt putine lucruri pe lumea asta de care mi-e atat de teama. Ma duc la controale regulat, stiu ca e spre binele meu si stiu ca doctorul incearca doar sa-si faca cat mai bine treaba, dar tot nu ajuta cu nimic. Mai ales ca in cazul meu anestezia in general functioneaza cu ceva intarziere (nu cred ca a fost anestezie pana acum care sa functioneze la timp si care sa nu trebuiasca intarita). Astfel incat in ora respectiva clar am transpirat mai mult decat la un maraton.

Marea usurare a venit atunci cand am vazut-o in clestele chirurgului, care o analiza si el cu ceva interes pentru a vedea de ce a iesit atat de greu. Au iesit doua, mai trebuie sa iasa inca doua.

Si acum despre cei fericiti ca evolutia i-a scutit de acest chin, totusi experienta scoaterii maselelor de minte e un subiect destul de bun de discutie, din care iata poate sa vina ceva inspiratie si pentru o postare. Sunt curios cum o sa iasa partea a doua...

2 comments:

Claudia said...

:))
Partea buna e ca sunt maxim 4 si se scot gratis, durerea si supa bauta cu paiul vor fi probabil de prea mica amintire.
Dupa experienta ta ma gandesc si eu ca n-ar strica sa le "deranjez" pe-ale mele, dar nu-mi place sa merg la stomatolog...

mihaela diaconescu said...

Poate prima (cea de sus) a plecat mai usor din cauza gravitatiei :). Ia sa vezi daca se verifica teoria asta si la celelalte 2.