Monday, August 5, 2013

South!

Ti-e foame si esti deceptionat ca nu gasesti o chestie in meniu care sa te atraga? Gandeste-te cum e sa supravietuiesti vreme de 400 de zile cu grasime de foca si cu friptura de pinguin, cum e sa dezgropi aceleasi resturi pentru a incerca sa alegi de pe el ce mai e comestibil de 2-3 ori.

E cald afara si ti-e sete, si nu e decat o bere calda la indemana? Gandeste-te cum e sa te culci seara cu cateva bucatele de gheata in tabachera in sacul de dormit si daca dormi suficient de linisit dimineata o sa ai cateva lingurite de apa pentru micul dejun.

Esti departe si tie dor de casa? Gandeste-te cum e sa fi prins in banchiza polara, la zeci de mii de kilometri de casa, si sa vezi nava pe care ai trait in ultimul an distrusa de gheturi. Cum e sa pui prima data piciorul pe pamant dupa 500 de zile.

E putin mai racoare afara si ai uitat geaca acasa? Gandeste-te cum e sa navighezi 17 zile intr-o barcuta prin unul din cele mai furtunoase oceane de pe planeta aceasta, ud pana la piele, cu temperaturi de sub 0 grade.

Un masiv muntos necunoscut te intimideaza? Gandeste-te cum e sa fi pus sa traversezi un teren brazdat de munti si ghetari, cu ghete si haine uzate de luni de folosinta, cu o coarda de 13 metri si cu o singura tesla de templar pe post de piolet la 3 oameni.

Cred ca multe din probleme cu care ne confruntam  si multe din dramele pe care ni se pare ca le traim sunt putin auto-inflamate prin importanta exagerata pe care le-o acordam. Si cateodata o calibrare a scarii la care ne raportam e mai mult decat binevenita.

E o carte de-a dreptul incredibila, pe care am citit-o in mijlocuri veri, in temperaturi dupa care personajele aventurii au tanjit luni la randul.

E o poveste uimitoare de supravietuire, e povestea lui Schackelton, e o poveste adevarata care socheaza prin experientele prin care au trecut oamenii respectivi.

Nu e scrisa de un om care sa aiba un talent scriitoricesc deosebit,  are in foarte multe locuri o tenta de jurnal de bord, si totusi sau poate tocmai din cauza asta, din cauza modului sincer si onest in care sunt relatate experientele razbate intr-un fel care a fost dimensiunea aventurii. Partea cea mai tare e ca poate fi luata si de pe project guttenberg, iar varianta de acolo e chiar ok.


" That was all of tangible things; but in memories we were rich. We had pierced the veneer of outside things. We had "suffered, starved and triumphed, groveled down yet grasped at glory, grown bigger in the bigness of the whole. We had seen God in His splendours, heard the text that Nature renders." We had reached the naked soul of man. "

1 comment:

Mihaela Diaconescu said...

Eu sunt prima convinsa. Pe de-o parte pentru ca te vedeam cu cata pasiune citeai cartea in concediu ori de cate ori erai pe langa masina, apoi din ce mi-ai povestit si nu in ultimul rand, din filmuletul vazut aseara. Imi place in mod deosebit incheierea dar si postarea e frumos gandita.